La începutul Infernului , Dante se trezește pierdut în pădurea întunecată a erorii, unde calea lui spre Muntele Bucuriei este blocată de cele trei fiare ale lumeștii: Leopardul răutății și fraudei, Leul violenței și ambiției și Lupoa Incontinenței. Din fericire, marele poet roman Virgil, care reprezintă Rațiunea Umană, apare și se oferă să-l ghideze pe Dante în călătoria sa spirituală prin cele nouă cercuri ale Iadului. Dante va fi întîlnit în cele din urmă și condus la Muntele Bucuriei de către iubirea sa de mult pierdută, Beatrice, care simbolizează Iubirea Divină. Până la sfârșitul călătoriei sale alegorice, Dante speră să ajungă la o mai bună înțelegere a sinelui, a situației sale și să fie împăcat cu exilul său. La scurt timp după ce Dante a terminat Divina Comedie , el moare la vârsta de 56 de ani, pentru a nu-și mai vedea niciodată iubita Florența.
Activități studențești pentru Infernul lui Dante
Întrebări esențiale pentru Infernul lui Dante
- Ce este păcatul? Există diferite niveluri de păcat?
- Ar trebui să existe o relație între păcat și pedeapsă?
- Justiția se face doar prin pedeapsă?
- Care este o valoare mai importantă: credința sau rațiunea?
- Cum funcționează alegoria pentru a transmite un mesaj puternic într-o operă literară?
Rezumatul Infernului lui Dante
Notă: Divina Comedie este o poezie lungă împărțită în 100 de secțiuni, numite „cantos”. Inferno cuprinde primele 34 dintre aceste cânte.
Cantul I
Este Vinerea Mare, iar Dante are 35 de ani. Își dă seama că s-a abătut de la Calea Adevărata în Pădurea Întunecată a Erorii. Vede Muntele Bucuriei, unde știe că îi este fericirea, dar calea îi este blocată de trei creaturi terifiante: Leopardul răutății și fraudei, Leul violenței și ambiției și Lupoa incontinenței. Disperat, speriat și singur, Dante simte că nu există nicio speranță să treacă de fiare. Deodată, marele poet roman Virgil, care reprezintă Rațiunea Umană, îi apare lui Dante și se oferă să-l aducă departe de fiare pe Muntele Bucuriei. Ei trebuie să coboare mai întâi prin Iad, ceea ce reprezintă Recunoașterea păcatului. Vergiliu îi explică lui Dante că va trebui apoi să urce prin Purgatoriu, reprezentând viața creștină, unde va fi întâmpinat de Beatrice, care va prelua pentru ascensiunea finală în Paradis, care reprezintă urcarea sufletului la Rai și la Dumnezeu. Virgil îi explică lui Dante că va vedea o serie de spirite aflate în diferite niveluri de chin, în funcție de gravitatea păcatelor lor.
Cantul II
Virgil a explicat că dragostea de mult pierdută a lui Dante, Beatrice, l-a ales personal pentru a-l ghida pe Dante în această călătorie, pentru că are o cale prin cuvinte persuasive. Dante îi este recunoscător Beatricei și este susținut de faptul că Beatrice încă îl urmărește din tărâmul spiritual.
Cantul III
Vergiliu și Dante vin la porțile Iadului, înscrise cu cuvintele acum infame: „Părăsați orice speranță, voi cei care intrați aici”. Prin porți, în „vestibulul” Iadului, sunt suflete cunoscute sub numele de Oportuniștii. Ei nu au ales nici răul, nici binele în viețile lor – doar ei înșiși. Îngerii care au refuzat să ia partid în Marea Rebeliune din Rai pot fi găsiți și la acest nivel. Sufletele din acest nivel aleargă fără rezultat, urmărind un banner fluturat pe care nu îl pot prinde niciodată. În timp ce aleargă, sunt urmăriți de viespi și viespi ale căror înțepături fac sufletele să sângereze. Sângele se scurge pentru a hrăni viermii și viermii care infestează pământul. Dante recunoaște un singur suflet, Papa Clandestin al V-lea, care a renunțat la tronul său papal la doar cinci luni după ce a fost ales. Această abdicare a deschis calea papei Bonifaciu al VIII-lea, care l-a exilat pe Dante din Florența.
Dante și Virgil observă o hoardă de suflete adunându-se pe malul unui râu, care îl așteaptă pe Charon pentru a le transporta pe malul celălalt. Charon refuză inițial să-i permită lui Dante intrarea în Iad, pentru că încă trăiește, dar Virgil îl convinge. Dante este atât de îngrozit încât leșină și nu se trezește până la sfârșitul călătoriei lor cu feribotul.
Cantul IV
Primul nivel, sau cerc, al Iadului se numește Limbo. Cei nebotezați și păgânii virtuoși (precum Iulius Ceasar, Euclid, Aristotel și Vergiliu însuși) locuiesc la acest nivel. Ei nu pot fi admiși în Rai, ci sunt doar pedepsiți trăind într-o versiune mai mică a acestuia.
Cantul V
Trecând la al doilea cerc al Iadului, calea poeților este blocată de Minos, vechiul Rege al Cretei. Deși era un tiran, era cunoscut pentru înțelepciunea și dreptatea sa, ceea ce l-a făcut candidatul perfect pentru a judeca morții. Dante îl pictează ca pe un monstru hidos cu coadă, pentru că treaba pe care o face este atât de monstruoasă.
Virgil îl convinge pe Minos să-i lase să treacă, iar el și Dante ajung la o corvadă unde văd sufletele luate de un vârtej. Acestea sunt sufletele care și-au trădat rațiunea poftelor lor carnale. Ca pedeapsă, ei sunt măturați prin Iad într-o furtună, la fel ca furtuna pasiunii căreia i-au dat pe Pământ, și li se refuză pentru totdeauna controlul asupra mișcărilor lor.
Printre aceste suflete, Virgil subliniază multe figuri celebre poftioase, inclusiv Dido, Cleopatra, Elena din Troia, Ahile și Parisul Troiei. Dante cheamă un cuplu, Paolo și Francesca, să-i spună povestea lor.
Francesca a fost odată o femeie foarte cunoscută de înaltă naștere regală din Ravenna, Italia. Era prinsă într-o căsnicie politică fără dragoste și se îndrăgostise de fratele mai mic al soțului ei, Paolo. Când soțul ei a descoperit aventura lor, i-a ucis pe amândoi. Dante este surprins de povestea Francescei și de nedreptatea chinului lor, poate pentru că îi lovește atât de aproape de casa cu povestea propriei sale vieți, încât plânge. Paolo începe să plângă și el. Apoi Dante leșină din nou, atât de copleșit de priveliștile și sunetele și poveștile sufletelor din jurul său.
Cântele VI-IX
După ce au coborât prin al treilea și al patrulea cerc al Iadului (Lăcomie și lăcomie), Virgil și Dante ajung în al cincilea cerc (Mânie) și în orașul Dis, care marchează împărțirea dintre Iadul de sus și Iadul de jos. Poeții încep să fie martori la pedepse prin foc, motivul cel mai asociat cu reprezentările moderne ale Iadului.
Cantul X
În al șaselea cerc, ei găsesc umbrele celor care au comis erezie sau au negat adevărata cale creștină. Majoritatea sufletelor de aici au urmat învățăturile filozofului grec Epicur, care a învățat că spiritul moare odată cu trupul. Drept urmare, toate umbrele sunt condamnate să trăiască în morminte deschise înconjurate de foc până în ziua Judecății, când mormintele vor fi sigilate.
Printre ei se numără Farinata delgi Uberti, care a condus partidul politic căruia Dante și familia lui s-au opus, și Calvacante dei Cavalcanti, al cărui fiu, Guido, era un bun prieten cu Dante. Cavalcante vrea să știe de ce fiul său nu este cu Dante, iar răspunsul ambiguu al lui Dante îl face pe Cavalcante să creadă că Guido este mort. El cade înapoi în mormântul său înfocat cu disperare. Farinata o întrerupe și începe să relueze vechile dispute politice.
În timp ce vorbește, Dante descoperă că morții pot vedea viitorul, dar nu și prezentul. Dante îi cere lui Farinata să-i spună lui Cavalcante că fiul său, Guido, este în viață, deoarece Guido nu poate vedea prezentul ca să știe. Virgil trebuie să-l retragă pe Dante, spunându-i că Beatrice îl va completa cu tot ce trebuie să știe mai târziu; deocamdată, trebuie să se miște în continuare.
Cântele XI-XVI
Dante și Virgil călătoresc prin al șaptelea cerc al Iadului, păzit de Minotaur, unde cei violenți sunt pedepsiți. Este împărțit în trei subsecțiuni și include stăpâni războinici, sinucideri, cămătari și hulitori.
Cantul XVII-XXV
Călare pe spatele monstrului înaripat, Geryon, Virgil și Dante intră în bolgie, sau șanțuri, ale celui de-al optulea cerc al Iadului, unde îi găsesc pe cei care au fost frauduloși. Cercul este împărțit în zece bloguri, primele șapte conținând tot felul de fraude, cum ar fi seducătoare (Canto XVIII), profeți mincinoși (Canto XX), ipocriți (Canto XXIII) și hoți (Canto XXIV și XXV).
Cantul XXVI
Sufletele vinovate de consiliere frauduloasă sunt fiecare înconjurat de propria flacără, individuală, în bolgia a opta. Printre ei se numără celebrul erou Ulise (Odiseu pentru greci) și Diomede, care l-a ajutat pe Ulise în multe dintre atacurile sale împotriva orașului Troia. Dante (autorul, spre deosebire de personaj) profită de ocazie pentru a rescrie povestea lui Ulise, bazată pe o profeție dată de celebrul profet orb Tiresia. În această versiune, Ulise nu și-a petrecut ultimele zile acasă în Itaca, ci a călătorit în emisfera sudică și Muntele Purgatoriului. Ulise și oamenii lui s-au bucurat inițial, dar au fost în curând copleșiți de durere, când un vârtej le-a distrus nava, ucigând pe toți cei aflați pe ea.
Cântele XXVII-XXX
Ultimele două bolgie ale celui de-al optulea cerc îi au pe Semănătorii Discordiei, care sunt dezmembrați de demoni și alchimiști, impostori și sperjur, care sunt afectați de multe boli, reflectând felul în care au fost o „boală” asupra societății.
Cantos XXXI-XXXIV
Al nouălea și ultimul cerc al Iadului, este rezervat trădătorilor. În centrul său se află Judecca, unde Lucifer sau Satan este închis într-un lac înghețat. Are aripi grozave care bat, alimentând vânturile înghețate ale celui de-al nouălea nivel al Iadului. Acest vânt reprezintă expirarea tuturor relelor în lume. Judecca este numită după însuși Iuda Iscarioteanul, discipolul care L-a trădat pe Isus Sinedriului din Grădina Ghetsimani pentru treizeci de arginți, ceea ce a dus la răstignirea lui Isus.
Sufletele care au fost trădători stăpânilor lor sunt ținute aici, prinse în blocuri de gheață. Lucifer stă în mijlocul nivelului, unde curg toate râurile de vinovăție. Își bate aripile pentru a scăpa, dar vântul înghețat îl îngheață și mai mult pe loc. Lucifer are trei fețe. În gura lui îi mestecă pe Iuda, Brutus și Cassius, toți veșnici trădători ai stăpânilor lor care au avut încredere în ei.
Virgil și Dante observă priveliștea îngrozitoare și apoi încep să urce prin centru, cățărându-se peste Satan însuși, unde trec prin centrul de greutate al pământului și ies din Iad. Muntele Purgatoriului se profilează înaintea lor, iar ei merg mai departe, fără să dorească să piardă vremea.
- Holy Cross at Sunrise • Sean MacEntee • Licență Attribution (http://creativecommons.org/licenses/by/2.0/)
Prețuri Pentru Școli și Districte
© 2024 - Clever Prototypes, LLC - Toate drepturile rezervate.
StoryboardThat este o marcă comercială a Clever Prototypes , LLC și înregistrată la Oficiul de brevete și mărci comerciale din SUA