Fata care a băut luna este un roman fantastic despre un tărâm magic și despre o tânără pe nume Luna, care nu este conștientă de puterile ei tot mai mari de când a băut lumina lunii când era copil. Elevii de toate vârstele se vor bucura de această călătorie frumos povestită, palpitantă și magică, cu teme de bunătate și cruzime, speranță și disperare și importanța iubirii mai presus de orice.
Elevii pot urmări diferitele teme, simboluri și motive prezente în roman și pot crea o hartă păianjen care le etichetează, definește și ilustrează.
Storyboard Text
BOGUL
FRICA ȘI CONTROLUL
CETĂ, NURI, SUNSHINE
Mlastina este un simbol al creației. Este originea oricărei vieți și, de asemenea, unde se merge când viața lor sa încheiat. Glerk spune: "La început, a existat mlaștina. Și mlaștina acoperea lumea, iar mlaștina era lumea și lumea era mlaștina".
Sătenii din Protectorat sunt atât de speriați de vrăjitoare, încât sunt dispuși să-și sacrifice fiecare dintre ei în fiecare an pentru a salva satul. "Sacrificați unul sau sacrificați-l pe toți. Acesta este calea lumii. Nu am putea să o schimbăm dacă am încerca." În acest fel, bătrânii și sora Ignatia controlează oamenii, ținându-i într-o stare constantă de frică. (...)
Protectoratul este continuu tulbure, gri și întunecat. Cetățenii sunt plini de durere și se simt fără speranță. Ei nu își dau seama că disperarea lor este benefică pentru bătrâni și sora Ignatia, care fac tot ce le stă în putință pentru a menține cetățenii lipsiți de speranță și bucurie. Când Antain și Ethyne se căsătoresc și sunt pe cale să aibă un copil, speranța lor începe să aducă soare și lumină Protectoratului.